Biserica Albastră

Centrul pastoral-social „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al parohiei Oradea-Vii, din Episcopia Oradiei, a găzduit, în după-amiaza zilei de Duminică, 25 ianuarie 2015, o expoziţie de artă tradiţională românească în cadrul căriea au fost prezentate obiecte din colecţia Doamnei preotese Victoria Berbecar de la Botiza, din Maramureş, cunoscută în întreaga ţară, dar şi în străinătate pentru frumoasele covoare, cergi, ştergare şi alte diferite ţesături confecţionate din lână colorată natural, prin culori obţinute din plante, adevărate opere de artă populară.

 

Vestita artistă ţesătoare, dimpreună cu soţul său, Părintele Isidor Berbecar din Botiza, au răspuns cu bucurie invitaţiei Părintelui Gheorghe Nemeş de la biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” a parohiei Oradea-Vii de a veni la Oradea şi a prezenta o expoziţie de obiecte tradiţionale populare româneşti, rod al războaielor de ţesut ale Doamnei preotese Victoria Berbecar, în spaţiul deosebit de generos şi primitor al Centrului pastoral-social al parohiei orădene.

 

După săvârşirea Sfintei Liturghii în biserica parohială, preoţii slujitori, dimpreună cu credincioşii prezenţi au poposit la Centrul pastoral-social, unde a avut loc vernisajul expoziţiei, ce va rămâne deschisă vizitatorilor vreme de trei zile.

 

La vernisarea expoziţiei a participat şi Preasfinţitul Părinte Sofronie, cu a cărui binecuvântare a fost organizată întreaga manifestare culturală, după cum ne-a transmis Pr. Cristian Rus.

În deschiderea evenimentului, gazda expoziţiei, Părintele Gheorghe Nemeş, a adresat un cuvânt de deschidere şi de bun venit Chiriarhului, oaspeţilor veniţi din Maramureş, dar şi tuturor invitaţilor. Apoi, Domnul Prof. Univ. Dr. Cornel Teodor Durgheu, cunoscut sculptor şi om de cultură bihorean, membru în Adunarea eparhială a Episcopiei Oradiei, a vorbit despre principalele calităţi artistice ale creaţiilor expuse, covoare de diferite dimensiuni, careîncântă prin autenticitate, culoare şi multitudinea de motive zoomorfe, fitomorfe, dar şi cosmogonice şi care reflectă energia şi identitatea specific românească, motive pe care şi marii sculptori români, precum Constantin Brâncuşi, le-au folosit în operele lor, creaţia artistică populară românească fiind un izvor de inspiraţie pentru marii creatori de artă ai ţării noastre.

 

Apoi, Părintele Isidor Berbecar a făcut o prezentare a modului cum se nasc frumoasele covoare ţesute, începând de la firele de lână pregătite cu grijă, culesul plantelor din care se pregătesc culorile ce sunt imprimate în lână, şi până la ţeserea efectivă în război, toate acestea preluate cu scumpătate din moşi strămoşi şi transmise din generaţie în generaţie, până în zilele noastre. Meritul şi munca vreme de peste patru decenii a Doamnei Victoria Berbecar este că a învăţat acest meşteşug străvechi al ţesutului de la bătrânele ţesătoare din Botiza, obicei din ce în ce mai puţin folosit, a adunat vechi cergi şi covoare din zonă, pe care sunt imprimate motive străvechi deosebite, cu un profund simbolism creştin, pe care le-a redat în noile obiecte ţesute cu grijă, reînviind motivele ancestrale româneşti, spre a nu fi uitate şi a rămâne drept mărturie a geniului artistic unic al strămoşilor noştri pentru generaţiile ce vin.

 

Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei şi-a exprimat, în cuvântul său, bucuria prezenţei la frumoasa manifestare culturală: „Am venit cu multă dragoste şi deschidere sufletească la această expoziţie şi am fost cucerit, încă de la început când am intrat, de gama cromatică a covoarelor expuse, adevărate opere de artă, o gamă cromatică restrânsă, nimic ostentativ, ci natural, de altfel culorile sunt naturale, iar cuvântul care caracterizează foarte bine obiectele expuse, ce înfrumuseţează viaţa omului, este acela de odihnitor, căci aceste obiecte sunt create nu pentru a sta în expoziţii, nu pentru a fi arătate pe simeze, ci sunt făcute să stea în case, să fie folosite de om şi să-l odihnească, să-i însenineze traiul, să-i lumineze zilele, să-l încurajeze, să-i dea speranţă. (…) Intrând astăzi în această casă, ce adăposteşte Centrul pastoral-social şi cultural al parohiei Oradea-Vii, şi văzând operele de artă ce ne-au fost îmbiate spre admiraţie, am înţeles, o dată în plus, cât de frumos este sufletul poporului nostru, sufletul românului, sufletul omului simplu de la ţară, care este prezent în fiecare generaţie, căci şi în zilele de acum, în pofida invaziei kitsch-ului şi artificialului în viaţa de zi cu zi, sufletul cel bătrân răzbate prin încercările vremii noastre şi izbuteşte să aducă la suprafaţă frumuseţi vechi, înnoite. Într-o lume colorată tot mai urât şi mai strident, văzând culorile naturale, sănătoase, curate, pe care ţăranul român le foloseşte şi la vopsirea ouălor la Paşti, din plante pe care le foloseşte pentru prepararea ceaiurilor necesare sănătăţii, dar şi pentru a aduce un strop de culoare în viaţa de zi cu zi, în haine, în covoare, în ştergare, ne dăm seama câtă frumuseţe stă ascunsă în astfel de podoabe (…) Culorile pe care le putem admira aici sunt culorile ce se regăsesc şi în icoanele noastre vechi, unde nu veţi găsi niciodată culori ţipătoare, stridente, care deranjează ochiul, ci dimpotrivă, culori stinse, odihnitoare, temperate, liniştite, stăpânite. (…) Acestea nu sunt doar obiecte de artă, ci sunt lucruri cu suflet, pentru că aţi pus suflet în ele, iar sufletul pe care l-aţi pus în ele, dacă cineva vine şi îşi deschide inima, îi simte pulsaţiile, simte că aceste lucruri au fost făcute de cineva care a crezut în ceea ce face, care nu a lucrat industrial, nu a lucrat după o normă, nu a lucrat de dragul câştigului, ci a lucrat pentru că i-a plăcut. Covoarele acestea sunt ca o muzică, au ceva muzical în ele; cred că orice muzicolog care ar veni şi le-ar admira, ar regăsi, dincolo de motivele muzicale propriu-zise sau care trimit spre muzică, precum lira sau îngerul, multă, multă muzicalitate. Cântă sufletul care le-a ţesut. Românul, întotdeauna când a avut bucurii sau necazuri şi-a uşurat viaţa prin cântec, iar cântecul a devenit, câteodată, şi muncă, căci la şezători se cânta, şi de bucurie şi de jale, şi cu zâmbete şi cu lacrimi. (…) Este o comuniune fantastică, un rezumat al întregii existenţe a umanităţii în faţa unor astfel de covoare. De ce? Pentru că sunt lucrate cu suflet şi pentru că tot ce s-a folosit în ele este natural, nimic artificial, nimic contrafăcut. Şi, mai mult decât atât, mai mult decât elementele arhaice pe care oricare dintre noi le poate decela, mai mult decât povara ancestrală strămoşească prezentă în covoarele de faţă, am văzut ceva foarte frumos, care transcende universul strict românesc şi se încadrează în valorile general umane. Avem aici o imagine a universului întreg prezent, oameni, animale şi plante, motive şi simboluri, toate întrepătrunse într-o armonie deplină, un ansamblul şi o înlănţuire ce poate fi caracterizată printr-un singur cuvânt: hieratism. Toate au atitudine hieratică, toţi sunt în stare de rugăciune, cu mâinile ridicate, într-o mare horă rugătoare, în stare de aşteptare rugătoare, transmiţând o muzică celestă.”

 

La finalul vernisajului, Părintele Gheorghe Nemeş, care şi-a aniversat de curând ziua de naştere, împlinind 72 de ani de viaţă, dar şi 49 de ani de activitate în câmpul misionar al Bisericii Ortodoxe Române, şi care este sufletul programelor social-filantropice şi cultural-misionare organizate la Centrul pastoral-social „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, a oferit Doamnei Victoria Berbecar o diplomă omagială din partea sucursalei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la parohia Oradea-Vii a Asociaţiei „Filantropia” a Eparhiei Oradiei.

 

Toţi cei prezenţi au avut posibilitatea să admire, dar şi să achiziţioneze frumoasele exponate prezentate în cadrul expoziţiei, ghidajul fiind asigurat de Doamna Victoria Berbecar.

 

http://basilica.ro/expozitie-de-arta-traditionala-romaneasca-la-centrul-pastoral-social-sfantul-mare-mucenic-gheorghe-al-parohiei-oradea-vii-103774.html